"I'm sorry about the blood in your mouth. I wish it was mine." 

• • • 

Harry's POV.

Eram atat de confuz―ca atunci cand te trezesti in mijlocul a ceva, stai cateva momente tacut, uneori privind pur si simplu in gol si abia dupa asta lasi confuzia, alaturi de multe intrebari si ganduri, sa iti patrunda in cap. 

Asa ma simteam acum, dar pe langa asta aveam si un alt sentiment in mine, unul de care nu am fost atat de constient decat dupa ce cateva momente bune au trecut, realizand ca ma holbam in gol, ceva inalt si tare drept in fata mea. Era un perete―tapiteria era acoperita de mici modele de o nuanta putin mai deschisa decat culoarea intunecata de maro pe care peretele o avea. Nu stiu de ce, dar pentru cateva momente ma simteam in stare doar sa privesc peretele din fata mea, holbandu-ma la modelel sale mai mult decat era necesar.

Am inghitit in sec―simtind ca inghit zeci de ace care imi raneau gatul―si atunci cand mi-am simtit gura uscate, buzele usor crapete si muscate, intregul meu corp parca intrand la viata cu doar o simpla miscare. Mi-am intors capul, stand in acelasi loc, privirea mea miscandu-se in continuare confuza prin jurul meu.

Eram in biblioteca larga a casei, zeci de rafturi inalte pline de carti vechi, prafuite, unele mai groase decat altele. Aerul parea rece dar doar atat―parea. Gandindu-ma la asta, am realizat ca nu il simteam. Poate era din cauza podelei sau a peretilor reci care dadeau impresia asta, ca aerul ar fi rece, dar nu-l puteam simti si nici nu m-am gasit nevoit sa-l respir, sa il trag pe nas si sa il expir pe gura. Plamanii mei se simteau adormiti si la fel si intregul meu corp―mai bine zis amortit, fara sa functioneze macar putin prin interior.

Mi-am intors din nou privirea linistita spre peretele din fata mea, frecandu-mi varful limbii de dintii mei, pastrandu-mi buzele usor presate intre ele. Mainile mele, reci si nemiscate, imi erau impreunate in fata. 

In cateva momente intunericul din jurul meu a inceput sa dispara, tragandu-se de unul singur, de parca se taraia in colturile incaperii mari unde umbra se afla in special. Podeaua era intunecata sub talpa ghetelor mele, la fel si peretii in jurul meu. Am asteptat cateva momente ca totul sa capete o forma, de parca apa ar trebui sa se scurga complet dintr-o sticla sau aerul sa iasa de tot dintr-un balon―pur si simplu asteptai. 

Dupa toate astea m-am gasit stand in continuare confuz in fata peretelui inalt. Am asteptat din nou iar o forma larga si dreptunghiulara a aparut din nicaieri drept in fata mea. Mi-am strans mainile intre ele mai tare, inclestandu-mi dintii si simtind cum sentiementul ciudat din mine tot crestea.

Brusc, am avut sans sa vad afara, forma aia dreptunghiulara ajungand in sfarsit sa aiba forma unui geam larg. Pe margini erau mici modele elegante, pervazul era facut din marmura groasa iar sticla era transparenta si perfect curatata. 

Cerul era ridicol de senin afara, aratand ca un material albastru deschis de catifea deasupra noastra. Soarele se afla si el acolo, ca o moneda stralucitoare de aur, razele sale batand in orice directie. 

Cu toate ca stateam in fata geamului nu reuseam sa simt caldura razelor puternice. Nu reuseam sa o simt peste obrajii mei, peste pleoapele mele acum inchise, peste gatul meu sau partea de sus a pieptului meu unde bluza neagra de pe mine nu ma acoperea. Nu imi era nici frig si nici cald, si cu toate astea ma simteam de parca eram in mijlocul unui desert sau in interiroul unui cub de gheata.

Am tresarit brusc cand un sunet a patruns in incaperea larga, un sunet delicat urmat de altul. M-am intors pe calcaie, confuzia mea crescand de doua ori in mine. Erau pasi, sunetul lor lasand ecouri mici abia auzite pana cand o figura inalta a aparut de dupa unul dintre rafturile pline de carti.

"Aici erai," Kara a spus cu un mic zambet copilaros, aratandu-si dintii albi. Parul ei auriu era desprins, privirea ei semanand cu cerul albastru. "Fugi de mine cumva?" Chiar daca ea glumea, eu am luat-o in serios.

"Nu, niciodata," Am spus ferm, incruntandu-ma usor. Zambetul lui Kara s-a micsorat la raspnsul meu―mai bine zis la vederea chipului meu. A venit spre mine, imbracata cu o simpla bluza alba si cu o pereche de pantaloni lungi negri. Picioarele ei erau goale. "Hei, podeaua e rece―vino aici." 

Kara a mers mai rapid de data asta spre mine, zambetul ei mic aparand din nou. A ezitat, dar doar pentru un moment, o secunda, sa isi duca bratele in jurul meu. Eu, in schimb, nu am ezitat nici un moment si am strans-o cu o putere blanda, ridicand-o doar putin pana cand si-a asezat picioarele goale peste picioarele mele acoperite de ghetele mele negre.

A scos un mic chicotit, facandu-ma sa zambesc in ciuda sentiementului straniu pe care il aveam in mine. M-a privit in ochi pentru cateva momente, rasul ei mic asezandu-se intr-un zambet dulce. Si-a aplecat tacuta capul in jos, presandu-si obrazul de pieptul meu. Mi-am inchis ochii, tragand tacut aer in piept. Corpul ei era atat micut in bratele mele, atat de subtire incat imi era frica sa o strang prea tare. 

Mi-am presat varful nasului de crestatul ei, rotindu-ma usor pe calcaie pana cand am stat in fata geamului larg. Mirosea atata de bine―ca iarba si aerul proaspat. Era ca si cum am stat inchis intr-o cusca intunecata si abia acum am avut sansa sa intalnesc soarele auriu din parul ei si aerul curat din mirosul ei proaspat.

Gandindu-ma la asta si uitandu-ma afara pe geam, am realizat ca puteam sa simt caldura de la razele soarelui peste fata mea, obrajii mei. In spatele meu aerul era rece de la biblioteca intunecata si larga.

"Harry?" Vocea ei era mica, o soapta delicata. 

"Hmm?" Am intrebat, mana mea gasindu-si un ritm bland peste spatele ei, miscandu-se usor in sus si in jos. Obrazul meu era presat de parul ei cald de la soarele stralucitor, tragand usor pe nas mirosul placut pe care il purta.

"Imi pare atat de rau," A spus ea, stand in continuare mica in bratele mele. Modul cum a vorbit m-a lasat confuz din nou, facandu-ma sa ma incrunt dar fara sa ma misc din pozitia in care ma aflam.

"De ce?" Am intrebat, lasandu-mi mana sa dispara de pe spatele ei si sa mi-o odihnesc pe langa corpul meu. 

"Ca am incercat sa te omor," A vorbit ea cu o voce indiferenta, de parca discutam despre vremea frumoasa de afara. In momentul in care a spus cuvintele, am simtit ceva rece atingandu-mi palma libera. Kara a ramas tacuta si mica in bratele mele, fara sa mai zica ceva in plus. Tot ce puteam sa mai aud era respiratia ei blanda si tot ce puteam sa mai simt era cutitul rece care mi-a aparut brusc in mana, degetele mele inconjurandu-se nesigure in jurul manerului negru.

Mi-am aplecat privirea, uitandu-ma la cutitul larg de bucatarie din mana mea, varful sau ascutit indreptat spre podea.

"E OK," I-am soptit, desprinzandu-ma usor de ea dar mi-am pastrat in continuare bratul in jurul eu. "Aveam de gand sa fac la fel, oricum."

Kara m-a privit confuza, ochii ei mari si albastri brusc plini de confuzie. Mi-am ridicat mana si am presat cu atentie si grija varful cutitului de zona libera unde bluza de pe ea nu ii acoperea pieptul. S-a cutremurat tacuta si mica in bratul meu la atingerea rece a varfului ascutiti, incordandu-se ca o pietra in fata mea.

Privind-o cu atentie, am impins cutitul brusc si iute in jos. Varful a patruns in carnea ei calda ca intr-o bucata de hartie subtire, buzele ei roz despartindu-se si prinzand o forma delicata de O. 

* * *

Mi-am auzit tipatul inainte sa imi simt groaza din corp. Stomacul imi era strans iar pieptul meu se simtea acoperit de zeci de pietre. Am tras cu putere aer pe gura, simtind o durere puternica in gat, de parca am inghitit cutite ascutite si mici ace. Am strigat din nou, dar de data asta nu era de la sentimentul pe care il aveam―de parca cineva m-a aruncat afara dintr-o gaura neagra―am strigat pentru durerea pe care am simtit peste tot in jurul meu. Incheieturile imi tremurau cu putere iar muschii imi erau atat de incordati incat am simtit lacrimile adunandu-se ca un perete in ochii mei. 

Dar ce mi-a facut inima sa imi bata atat de tare incat aveam impresia ca pur si simplu urma sa imi sara afara din piept era intunericul din jurul meu. Nu era intunericul ala, ca atunci cand te afli sub patura cu becurile inchise sau cu ochii stransi complet. Ochii mei rau larg deschisi, acum plini de lacrimi si probabil teroare, dar tot ceea ce era in jurul meu era intuneric adevarat.

Am tipat din nou, simtindu-mi corpul foindu-se in materiale umede, ignorand durerea pe care o simteam peste tot, sufocandu-ma din orice parte, de parca cineva incerca sa fure tot aerul din jurul meu.

Am auzit brusc sunete, nu doar tipetele mele si durerea din corpul meu, ci pasi rapizi prin jurul meu, voci intr-o parte si alta.

Tremuram cu intregime, de la frica care m-a patruns si imaginile care mi-au strabatut prin minte ca un fulger pe un cer intunecat. Am simtit o durere in piept la gandul ei si la flacarile puternice care tot cresteau si ma orbeau din orice parte in care priveam. Am reusit sa simt pe pielea mea caldura de la flacarile puternice, transpiratia scurgandu-se peste fruntea mea iar unghiile mele intrandu-mi in palmele mele umede. Era ca si cum eram prins intr-o gaura, incheieturile mele tremuratoare prinse in lanturi fierbinti iar gura mea uscata complet, lipsita de un strop de apa sau voce.

Urmatorul lucru de care m-am gasit facand era sa tip din nou, de data asta numele lui Kara si gandul la ea printre flacarile puternice. Cu fiecare strigat al meu si cu fiecare miscare brusca, intregul meu corp fara sa reuseasca sa ramana intr-un singur loc, simteam ca zeci de ace imi loveau corpul, cea mai mare durere venind din zona stomacului meu.

Am simtit ceva presandu-se de umarul meu, amintindu-mi acum de vocile din jurul meu si intunericul de peste tot. Erau maini, care se presau ferm dar cu grija de bratele mele, impingandu-mi corpul in jos spre materialul umed peste care eram intins.

"Nu!" Mi-am zbatut bratele cu putere, ridicandu-mi pieptul in sus si incercand sa scap de atingerile care incercau sa ma tina intr-un singur loc. "Da-mi drumul!" Nici nu aveam idee cu cine vorbeam, nu puteam sa vad pe nimeni si nici nu reuseam sa simt decat durere. Lacrimile fierbinti s-au scurs din nou peste obrajii mei reci, buzele mele tremurand atata de tare incat nici nu am fost in stare sa ii soptesc numele lui Kara cum trebuie.

Tot ce aveam in minte era fata ei―parca stearsa pe jumatate cu un burete―si privirea aia secata de orice atingere umana. Flacarile puternice lasau umbre si lumini peste pielea ei calda, transpiratia ei umezindu-i parul auriu. 

"Da-mi drumul!" Am strigat cu putere, intorcandu-mi capul in partea drepta de unde o mana puternica si ferma venea. "Lasa-ma! La naiba cu tine!" Dintii mei inclestati cu putere ma impiedicau sa tip cum trebuie, aduncandu-mi din nou si mai multe durere in corp.

"Domnule, va rog sa va calmati," S-ar presupune sa fie vocea blanda a unei femei, fara sa pot sa imi dau seama din ce parte vine. 

"Te rog, da-mi drumul," Vocea mea era atat de ragusita incat m-am intrebat daca cineva m-a inteles, dar mainile puternice inca se afla peste corpul meu dezgolit care tremura cu putere. Mi-am simtit spatele complet umed de la transpiratie presandu-se de ceva moale si cald. Alte doua maini au aparut pe mine, miscandu-se deasupra mea. Nu reuseam sa vad cine era sau ce facea din cauza intunericului puterinic, lasandu-ma confuz in locul meu.

"Nu pot sa vad nimic," Am soptit, scuturandu-mi capul intr-o parte si alta. Ceafa mea era presata de ceva moale, simtind micile suvite transpirate si umede presate de fruntea mea. 

Chiar in momentul in care am simtit o mica intepatura in interiorul bratului meu, un ac intrandu-mi in piele, am auzit o usa deschizandu-se cu putere, voci ridicandu-se din nou in aer. Mi-am intors capul usor intr-o parte si alta, incercand sa imi dau seama ce imi acoperea ochii, de unde intunericul puternic venea. 

"Harry," Maini s-au desprins de mine, inlocuite de o alta pereche. Erau maini feminine cu degetele lungi si subtiri, unghiile usor lungi intrandu-mi in piele. Am inghitit in sec, simtind din nou durerea din gat si cat de uscat imi era intreaga gura. Am vrut sa zic ceva, sa intreb unde ma aflam si de unde venea toata durerea asta, sentimentul asta de groaza si de panica, de parca cineva era pe cale sa ma manance de viu sau sa ma arunce pe foc. Eram atat de speriat si de confuz, fara sa pot intelege ceva cu tot intunericul din jurul meu. 

"I-am oferit cateva calmante, doamna, iar analizele arata ca nu e in pericol de nimic momentan," O voce de femeie a spus. Mainile care se aflau peste mine au urcat cu grija deasupra pieptului meu, presandu-se de obrajii mei umezi de la lacrimi. Am simtit fiori atingandu-mi spatele.

"Harry, dragule," O voce rece, dar blanda, a spus. "Oh Doamne," Mana ei s-a urcat spre parul meu in timp ce a vorbit, dandu-mi seama―chiar daca nu intelegeam nimic din ce se intampla―ca plangea, voce ei tremurand cu putere. Degetele ei mi-au intins pe spate parul meu usor umed. 

Era vocea mamei mele, sunand cum nu am mai auzit-o pana acum. Nu era serioasa si rece, ca varful unui iceberg―vocea ei tremura, puteam chiar sa gasesc o mica ingrijorare acolo si stiam ca mainile care imi mangaiau parul bland si delicat erau ale ei; maini reci, dar blande.

"N-Nu pot sa vad," I-am soptit, stiind ca era singura persoana pe care chiar o stiam din camera in care ma aflam. Lacrimile inca se aflau in ochii mei si poate ca m-as fi simtit prost in alte momente ca nu puteam sa scap de ele. "Ma doare,"

"Stiu, stiu," Mama mea a vorbit in soapta, respiratia ei calda ce ii parasea gura in timp ce vorbea atingandu-mi obrazul. "Shh, incearca sa te odih-"

"Nu," Vocea mea a iesit mai puternica de data asta, buzele tremurandu-mi in continuare. "Ce s-a intamplat? Unde e Ka-"

"Harry, te rog odihneste-te,"

"Raspunde-mi la intrebare!" Mi-am fluturat mainile prin aer, ignorand cum o noua durere aparea mereu cand incercam sa fac ceva. Mainile mele slabite si tremuratoare au prins doua brate subtiri. Mi-am auzit mama scotand un mic icnet―de durere dar mai mult soc―iar atunci maini puternice au inceput sa se aseze din nou deasupra mea. Erau maini de barbati care au incercat sa ma traga din nou spre ceea ce presupun ca era un mic pat. Am simtit mana mamei mele asezandu-se peste incheieturile mele dar nu am indraznit sa ii dau drumul, nu fara sa imi raspunda. 

"Harry-"

"Te rog! Doar raspunde-mi! Nu inteleg nimic―nu pot sa vad nimic-"

Era atat de frustrant, de iritant. Doar gandeste-te―sa te trezesti dintr-o gaura neagra, sa nu intelegi nimic din jurul tau, sa vrei sa stii, sa ai nevoia sa afli ce s-a intamplat, sa stii ce singura persoana pe care o iubesti face, cum naiba se simte, unde este, sa iti ai mama langa tine si sa nu iti explice nimic, sa te simti sufocat de la toate mainile care incercau sa te tina intr-un loc―era insuportabil, cu toate gandurile care nu imi dadeau pace si cu fiecare minut trecand simteam ca innebuneam tot mai tare.

"Faceti ceva!" Mama mea a strigat nervoasa, vocea ei rece si puternica cauzand si mai multe sunete sa apara prin camera, mici voci vorbind prin jurul meu si nervii mei sa creasca si mai tare. Bratul ei subtire inca se aflau in mainile mele, si chiar daca ma simteam slabit am reusit cumva sa fac fata la mainile puternice care incercau sa ma desprinda de mama mea si pe ea de mine. "Harry, te rog da-mi drumul, ma doare-"

"Nu pana cand nu-mi spui ce se intampla! La dracu' cu tine!" Am simtit nevoia sa scot ochii cuiva, sa le scot maselele si dintii din gura si sa ii pun sa le inghita. Sa le rup bratele si sa le rup gatul pana cand mor chiar intre mainile mele.

"OK, OK, Harry, dragule, am sa iti explic―iti promit―dar nu pana cand nu te calmezi, iti faci rau in starea asta si te pui singur in pericol―doar incearca sa te calmezi, te implor," Modul tacut cum mi-a vorbit m-a facut, dupa cateva momente bune in care m-am gandit sa imi usurez stransura in jurul bratului ei. Imi simteam sangele curgandu-mi mai rapid prin vene iar inima mea batand cu putere, brusc obosit si lipsit de orice energie.

"Medicamentele ar trebui sa isi faca efect in cateva momente, doamna," O alta femeie a vorbit din camera, dar nu-mi pasa de ce zicea. Capul meu s-a odihnit inapoi peste ce aveam impresia ca era o perna, muschii mei relaxandu-se din nou. Mi-am lasat bratele sa mi se odihneasca pe langa corp iar mainile barbatilor au disparut de pe mine, vazand ca m-am calmat in sfarsit.

Mana mamei mele a ajuns din nou deasupra mea, mangaindu-mi usor partea de sus a bratului drept. M-am uitat in gol―ei bine, stiam ca ma uitam la tavan din pozitia in care ma aflam, dar nu vedeam nimic. Simteam ca ochii mei erau deschisi, si uneori clipeam cand mi se uscau, dar tot ceea ce puteam sa vad era intunernic. Era ca si cum cineva isi avea mana deasupra ochilori mei intr-un mod constant, dar nu era nimic, absolut nimic, si ce ma surprindea si mai tare era ca nu durea―ma asteptam sa am o durere de la ochi, cu tot intunericul si incercarile mele sa vad ceva, dar absolut nimic nu se intampla.

"Am sa ii fac un mic control, dupa care puteti vorbi cu el,"

"Bine," Regina―mama mea―a vorbit cu un ton indiferent spre femeia cu voce groasa, dandu-mi seama ca atentia ei era numai asupra mea. Am simtit-o cum si-a asezat o alta mana peste fruntea mea, dandu-mi parul pe spate.

Oh Doamne, cat as fi dat sa vad asta. Nu pentru ca voiam, dar niciodata nu am vazut-o pe mama mea atat de... mama. Femeia asta rece care nu isi lasa barbia niciodata jos si are mereu spatele drept e persoana pe care am invatat sa o urasc pentru prima data. Imi urasc parintii―daca pot sa ii numesc asa. Femeia asta in toti anii de cand o stiu nu mi-a citit o poveste noaptea sau ma fi ajutat vreodata cu ceva, sa petreaca macar 5 minute din viata ei intrebandu-ma cu adevarat "Ce faci?" sau "Cum a fost ziua ta?" sau "Esti OK?" Fie daca erau spuse cu tonul asta rece al ei, erau destul incat sa ma gandesc in ultimele mele clipe de viata―oricand vor fi ele―ca femeii astea ii pasa macar putin de mine, macara atat.

Iar acum, sa ii simt palma mergand bland peste fruntea mea si trecandu-si parul prin parul meu, chiar daca mi-l puteam simti nespalat si gras, era ceva pe care as plati cu vieti sa vad. Vreau sa ii vad privirea, sa vad ce are de spus privirea ei, sau intregul ei chip―am vrut sa vad macar o data ca femeia asta avea o atingere umana in ea.

Gandurile mi-au disparut din minte cand am simtit o alta pereche de maini asezandu-se peste fata mea. Mana mamei mele a disparut de pe fruntea mea, dar si-a pastrat cealalta mana peste bratul meu.

"Harry, ridicati capul putin," Femeia a vorbit cu mine pe un ton de parca as fi un copil care nu intelege limba engleza. Fara sa mai vreau sa ma arunc de unul singur intr-o alta gaura, mi-am desprins usor ceafa de perna. Pana si miscarea asta mi-a parut un efort pentru mine, durerea raspandindu-se din nou in intregul meu corp ca sageti de foc, dar am ramas tacut.

Femeia si-a asezat degetul mare peste obrazul meu iar celelalte 4 degetele peste celalalt obraz al meu, incercand sa imi tina in capul intr-un loc. Am auzit ceva mic, un sunet de 'click' iar atunci femeia a vorbit din nou.

"OK, Harry, incearca sa te calmezi si sa iti ti ochii deschisi, bine?" Avea acelasi ton, dar am facut asa cum mi-a spus. Buzele mele uscate nu au dat drumul la niciun alt cuvant cand am simtit mana femii facand o miscare drept in